Atunci el le-a spus: Duceți-vă, mâncați grăsimea și beți dulceața și trimiteți porții la cei pentru care nimic nu este pregătit, pentru că [această] zi[ este] sfântă pentru DOMNUL nostru; și să nu vă pară rău, pentru că bucuria DOMNULUI este tăria voastră.
TSK
TSK · Isaia 40:1
مراجع Treasury of Scripture Knowledge في Fidela.
Voi asculta ce va vorbi Dumnezeu DOMNUL, căci va vorbi pace poporului său și sfinților săi, dar nu îi lăsa să se întoarcă din nou la nebunie.
Spuneţi-i celui drept, că [îi] [va fi ]bine, căci ei vor mânca rodul facerilor lor.
¶ Întăriţi mâinile slabe şi îndreptaţi genunchii care se clatină.
Cel dintâi [va spune ]Sionului: Iată, iată-i; şi voi da Ierusalimului pe unul care aduce veşti bune.
¶ Cine printre voi se teme de DOMNUL, care ascultă de vocea servitorului său, care umblă [în ]întuneric şi nu are lumină? Să se încreadă în numele DOMNULUI şi să se sprijine pe Dumnezeul lui.
Eu, eu [sunt ]cel care te mângâie; cine [eşti ]tu, să îţi fie frică de un om [care ]va muri şi de fiul omului [care ]va fi făcut [ca ]iarba;
Fiindcă astfel spune Cel înalt şi preaînalt care locuieşte în eternitate, al cărui nume [este ]Sfânt: Eu locuiesc în [locul ]înalt şi sfânt cu cel care de[ ]asemenea[ este ]al unui duh căit şi umil, pentru a înviora duhul celui umil şi pentru a înviora inima celor căiţi.
Iată, DOMNUL a vestit până la marginea lumii: Spuneţi fiicei Sionului: Iată, salvarea ta vine; iată, răsplata lui [este ]cu el şi lucrarea lui înaintea lui.
Bucuraţi-vă cu [cetatea] Ierusalimului şi veseliţi-vă cu ea, toţi cei ce o iubiţi, bucuraţi-vă cu bucurie împreună cu ea, toţi cei care jeliţi pentru ea,
¶ Cântă, fiică a Sionului; strigă, Israele; veseleşte-te şi bucură-te cu toată inima, fiică a Ierusalimului.
Strigă totuşi, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Cetăţile mele, prin prosperitate, vor fi împrăştiate peste tot şi DOMNUL va mângâia încă Sionul şi va alege încă Ierusalimul.
Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în stare să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.
În același fel, Dumnezeu, cu atât mai mult voind să arate moștenitorilor promisiunii neschimbarea sfatului său, [l]-a confirmat printr-un jurământ,