TSK · Plângeri 2:19

Și Ana a răspuns și a zis: Nu, domnul meu, eu [sunt] o femeie cu duhul întristat; nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am turnat sufletul înaintea DOMNULUI.

Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.

[Totuși] DOMNUL va porunci bunătatea sa iubitoare în timpul zilei și noaptea cântarea lui [va fi] cu mine [și] rugăciunea mea spre Dumnezeul vieții mele.

Astfel te voi lăuda cât timp trăiesc, în numele tău îmi voi ridica mâinile.

Am întâmpinat răsăritul dimineții și am strigat, am sperat în cuvântul tău.

Să se îndrepte rugăciunea mea înaintea ta [ca] tămâia; [și] înălțarea mâinilor mele [ca] sacrificiul de seară.

Când duhul meu a fost copleșit înăuntrul meu, atunci ai cunoscut cărarea mea. În calea pe care am umblat, ei au pus pe ascuns o capcană pentru mine.

Fiii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic într-o plasă, sunt plini de furia DOMNULUI, de mustrarea Dumnezeului tău.

Dacă ies la câmp, atunci, iată, pe cei uciși cu sabia! Și dacă intru în cetate, atunci, iată, pe cei care sunt bolnavi de foamete! Da, deopotrivă profetul și preotul vor merge într-o țară pe care nu o cunosc.

Cum s-a întunecat aurul! [Cum] s-a schimbat aurul cel mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul fiecărei străzi.

Când voi trimite asupra lor săgețile rele ale foametei, care vor fi pentru nimicirea [lor și] pe care le voi trimite pentru a vă nimici; și voi mări foametea asupra voastră și vă voi zdrobi toiagul pâinii;

Totuși ea [a fost] strămutată, a mers în captivitate; copiii ei tineri de asemenea au fost zdrobiţi în bucăţi la capătul tuturor străzilor; și au aruncat sorţi pentru bărbaţii ei demni de cinste și toţi marii ei oameni au fost legaţi în lanţuri.

Și de dimineață, s-a sculat cu mult înainte de ziuă, a ieșit și a plecat într-un loc pustiu și s-a rugat acolo.

¶ Și s-a întâmplat în zilele acelea, că [el] s-a dus pe un munte să se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.