TSK · Marcu 7:34

El este dispreţuit şi respins de oameni; un om al întristărilor şi obişnuit cu mâhnirea, şi ne-am ascuns de el cum ne-am [ascunde] feţele, a fost dispreţuit şi noi nu l-am preţuit.

Iar lui Isus, făcându-i-se milă, [și]-a întins mâna și l-a atins și i-a spus: Voiesc; fii curățit.

Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit în sus spre cer și a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; și cei doi pești i-a împărțit printre toți.

Și la ora nouă Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eloi, Eloi, lama sabactani? Care fiind tradus este: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.

De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul [lui] și s-a tulburat.

Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea.

Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.

Și Petru i-a spus: Enea, Isus Cristos te vindecă; scoală-te și fă-ți patul. Iar el s-a sculat îndată.

Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea [nouă], [totuși ]fără păcat.