1 C e avantaj are atunci iudeul, sau care [este] folosul circumciziei?
2 [Este] mare oricum; mai întâi de toate, fiindcă într-adevăr, lor le-au fost încredințate oracolele lui Dumnezeu.
3 Și ce dacă unii nu au crezut? Necredința lor va face credința lui Dumnezeu fără efect?
4 Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie adevărat și fiecare om mincinos; așa cum este scris: Ca să poți fi declarat drept în cuvintele tale și să învingi când ești judecat.
5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? [Este] nedrept Dumnezeu care se răzbună? (Vorbesc ca un om).
6 Nicidecum; fiindcă atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Căci dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a abundat mai mult pentru gloria lui, de ce totuși sunt de asemenea judecat eu ca păcătos?
8 Și nu, (așa cum suntem defăimați și așa cum afirmă unii că spunem noi): Să facem cele rele, ca să vină cele bune? A căror damnare este dreaptă.
9 ¶ Ce atunci? Suntem mai buni [decât ei]? Nu, nicidecum; fiindcă noi am dovedit înainte, deopotrivă pe iudei și pe greci, că toți sunt sub păcat,
10 Așa cum este scris: Nu este niciunul drept, niciunul măcar.
11 Nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care îl caută pe Dumnezeu.
12 Toți s-au abătut, toți împreună au devenit inutili; nu este niciunul care să facă binele, nu, niciunul măcar.
13 Gâtlejul lor [este] un mormânt deschis; cu limbile lor înșelau; venin de aspidă [este] sub buzele lor;
14 A căror gură [este] plină de blestem și amărăciune;
15 Picioarele lor [sunt] iuți să verse sânge;
16 Distrugere și nenorocire [sunt] în căile lor;
17 Și nu au cunoscut calea păcii;
18 Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19 Știm însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată și toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20 De aceea prin faptele legii nicio făptură[ ]nu va fi declarată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege [este] cunoștința păcatului.
21 ¶ Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată, fiind adeverită prin lege și profeți;
22 Chiar dreptatea lui Dumnezeu, [care este] prin credința lui Isus Cristos pentru toți și peste toți cei ce cred; fiindcă nu este diferență;
23 Fiindcă toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu;
24 Fiind declarați drepți în dar prin harul său, prin răscumpărarea care [este] în Cristos Isus;
25 Pe care Dumnezeu l-a pus în față [să fie] ispășire prin credința în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduința lui Dumnezeu;
26 Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just și justificatorul celui ce crede în Isus.
27 Unde [este] atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței.
28 De aceea socotim că omul este declarat drept prin credință, fără faptele legii.
29 [Este el] doar Dumnezeul iudeilor? Nu [este] și al neamurilor? Da, [este] și al neamurilor;
30 Văzând [că] [este] un singur Dumnezeu care va declara drept prin credință pe cel circumcis și prin credință pe cel necircumcis.
31 Zădărnicim atunci legea prin credință? Nicidecum; ci confirmăm legea.