1 A șadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce privește carnea?
2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are [cu ce] să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate.
4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socotește conform harului, ci conform datoriei.
5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credința lui i se socotește pentru dreptate.
6 După cum și David vorbește [despre] binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
7 [Spunând]: Binecuvântați [sunt] aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite.
8 Binecuvântat [este] omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.
9 ¶ Atunci, [vine] această binecuvântare [numai] peste cel circumcis, sau și peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credința i s-a socotit pentru dreptate.
10 Dar cum [i] s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
11 Și a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptății credinței pe care[ o avea ]fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie și lor dreptatea;
12 Și [să fie ]tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci și celor ce umblă în pașii acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care[ o avea ]fiind [încă] necircumcis.
13 ¶ Fiindcă promisiunea că el va fi moștenitor al lumii nu [era dată] lui Avraam sau seminței sale prin lege, ci prin dreptatea credinței.
14 Căci dacă moștenitori [sunt ]cei din lege, credința este desființată și promisiunea este fără efect;
15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu [este] nici încălcare [a legii].
16 ¶ Din această cauză [este] din credință, ca [să fie] conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii semințe; nu numai celei ce [este] din lege, dar și celei ce [este] din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,
17 (Așa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor națiuni), în fața celui pe care l-a crezut, [adică] Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi.
18 El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce [i] se spusese: Așa va fi sămânța ta.
19 Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;
20 Nu a șovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință; ci a fost tare în credință, dând glorie lui Dumnezeu;
21 Și, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să și facă.
22 Și de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;
23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;
24 Ci și pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morți pe Isus Domnul nostru;
25 Care a fost predat din cauza greșelilor noastre și a fost înviat pentru justificarea noastră.