TSK · Faptele Apostolilor 17:25

Și ei au căzut cu fețele lor [la pământ] și au spus: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor a toată făptura, va păcătui un singur om și te vei înfuria pe toată adunarea?

În a cărui mână [este] sufletul fiecărei viețuitoare și suflarea întregii omeniri.

Cât timp suflarea mea [este] în mine și duhul lui Dumnezeu [este] în nările mele,

Dacă își pune inima asupra omului, [dacă] adună la el duhul său și suflarea sa,

[O, sufletul meu], tu ai spus DOMNULUI: Tu [ești] Domnul meu, bunătatea mea nu [ajunge ]până la tine,

Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.

Căci nu mă voi certa pentru totdeauna, nici nu voi fi totdeauna furios, fiindcă duhul ar lipsi dinaintea mea şi sufletele [pe care ]le-am făcut.

¶ Urăsc, disprețuiesc zilele voastre de sărbătoare și nu voi mirosi [aromă dulce ]la adunările voastre solemne.

Ca să fiți copiii Tatălui vostru care este în cer, pentru că el face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Totuși, nu s-a lăsat pe sine însuși fără mărturie, în aceea că a făcut bine și ne-a dat ploaie din cer și timpuri roditoare, umplându-ne inimile cu mâncare și veselie.

Sau cine i-a dat întâi, și să îi fie răsplătit?