TSK · Geneza 3:17

¶ Şi când femeia a văzut că pomul [era] bun pentru mâncare şi că [era] plăcut ochilor şi un pom de dorit să facă pe [cineva] înţelept, ea a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat de asemenea soţului ei [care era] cu ea şi a mâncat [şi] el.

Şi i-a pus numele Noe, spunând: Acesta ne va mângâia pentru lucrarea noastră şi osteneala mâinilor noastre, din cauza pământului pe care Dumnezeu [l-]a blestemat.

¶ Deși nenorocirea nu iese din țărână, nici necazul nu răsare din pământ;

Omul născut din femeie [are] zile puține și [este] plin de tulburare.

Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.

Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul [este] deșertăciune.

Atunci m-am uitat la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat și la osteneala cu care m-am ostenit ca să o fac, și iată, totul [era] deșertăciune și chinuire a duhului și nu [era] niciun folos sub soare.

Căci ce are omul din toată munca sa și din chinuirea inimii sale, în care el a muncit sub soare?

Pământul este de asemenea întinat sub locuitorii acestuia, fiindcă au încălcat legile, au schimbat rânduiala, au rupt legământul veşnic.

Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.

Atunci le va răspunde, zicând: Adevărat vă spun: Întrucât nu ați făcut [acestea] unuia dintre cei mai neînsemnați din aceștia, mie nu mi [le-]ați făcut.

V-am spus acestea ca în mine să aveți pace. În lume veți avea necaz; dar îndrăzniți, eu am învins lumea.

Căci creatura a fost supusă deșertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui ce a supus-[o] în speranță,