TSK · Iov 22:11

dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

O zi de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n'a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.

Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.``