TSK · Iona 2:7

Atunci preoții [și ]leviții s-au ridicat și au binecuvântat poporul; și vocea lor s-a auzit și rugăciunea lor s-a ridicat la locul lui sfânt de locuit, la cer.

În strâmtorarea mea l-am chemat pe DOMNUL și am strigat către Dumnezeul meu; el mi-a auzit vocea din templul său și strigătul meu a ajuns înaintea lui, în urechile lui.

Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

De ce ești doborât, sufletul meu? Și [de ce] ești neliniștit în mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda [pentru] ajutorul înfățișării sale.

De ce ești doborât, sufletul meu? Și de ce ești neliniștit în mine? Speră în Dumnezeu, căci încă eu îl voi lăuda, [pe el], sănătatea înfățișării mele și Dumnezeul meu.

Și am spus: Aceasta este neputința mea; [dar] [îmi voi aminti] anii mâinii drepte a celui Preaînalt.

Îmi amintesc zilele din vechime; meditez la toate lucrările tale; cuget la lucrarea mâinilor tale.

¶ Cine printre voi se teme de DOMNUL, care ascultă de vocea servitorului său, care umblă [în ]întuneric şi nu are lumină? Să se încreadă în numele DOMNULUI şi să se sprijine pe Dumnezeul lui.

Atunci am spus: Sunt aruncat dinaintea ochilor tăi; totuşi din nou voi privi spre templul tău sfânt.

Dar DOMNUL [este] în templul lui sfânt: tot pământul să tacă înaintea lui.

Căci luați aminte la cel ce a îndurat o astfel de împotrivire a păcătoșilor față de el, ca nu cumva să obosiți și să cădeți de oboseală în mințile voastre.