TSK · Luca 7:38

Și s-a întâmplat, când a vorbit îngerul DOMNULUI aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel, că poporul și-a ridicat vocea și a plâns.

Mă obosește geamătul meu; toată noaptea îmi inund patul, îmi ud divanul cu lacrimi.

Sacrificiile [plăcute] lui Dumnezeu [sunt] un duh frânt, tu nu vei disprețui o inimă frântă și căită, Dumnezeule.

Să fie hainele tale totdeauna albe și capului tău să nu îi lipsească untdelemnul.

Şi ai mers la împărat cu untdelemn şi ai înmulţit miresmele tale şi ai trimis mesagerii tăi departe şi [te]-ai înjosit chiar până la iad.

Ei vor veni cu plâns, și cu cereri îi voi conduce; îi voi face să umble pe lângă râurile de ape, într-o cale dreaptă, pe care nu se vor poticni, pentru că eu sunt tată lui Israel; și Efraim [este] întâiul meu născut.

¶ De aceea chiar acum, spune DOMNUL, întoarceţi-[vă] la mine cu toată inima voastră şi cu post şi cu plâns şi cu jale;

Binecuvântați [sunt] cei ce jelesc, pentru că ei vor fi mângâiați.

Și s-a întors spre femeie și i-a spus lui Simon: Vezi tu această femeie? Am intrat în casa ta [și] nu mi-ai dat apă pentru picioare; dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimi și [le]-a șters cu perii capului ei.

S-a ridicat de la cină și și-a pus deoparte hainele; și a luat un ștergar și s-a încins.

Fiți pătrunși de durere și jeliți și plângeți; să vă fie râsul schimbat în jale și bucuria în întristare;