TSK · Matei 26:39

Şi Avram a căzut [cu] faţa sa la [pământ] şi Dumnezeu a vorbit cu el, spunând:

Și ei au căzut cu fețele lor [la pământ] și au spus: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor a toată făptura, va păcătui un singur om și te vei înfuria pe toată adunarea?

Și David și-a ridicat ochii și a văzut pe îngerul DOMNULUI stând între pământ și cer, având o sabie scoasă în mâna lui întinsă peste Ierusalim. Atunci David și bătrânii [Israelului, care erau ]îmbrăcați în pânză de sac, au căzut cu fețele lor [la pământ].

Dar Isus răspunzând a zis: Nu știți ce cereți. Puteți bea paharul pe care îl voi bea eu? Și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu? [Ei] i-au spus: Putem.

S-a depărtat din nou a doua oară și s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă acest pahar nu poate fi depărtat de la mine fără să îl beau, facă-se voia ta.

Și s-a dus puțin mai înainte și a căzut la pământ și se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul [acesta] să treacă de la el.

Și el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și a îngenunchiat și s-a rugat,

Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.

Acum sufletul meu este tulburat; și ce voi spune? Tată, salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit la această oră.

Atunci Isus i-a spus lui Petru: Pune-ți sabia în teacă; paharul pe care mi l-a dat Tatăl, să nu îl beau?

Iar noi, cei puternici, [suntem] datori să purtăm neputințele celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine.

Care în zilele cărnii lui, după ce oferise rugăciuni și cereri cu strigăt puternic și lacrimi, către cel ce era în stare să îl salveze din moarte, a și fost ascultat în aceea că el s-a temut;