TSK · Luca 8:24

Care liniștește zgomotul mărilor, zgomotul valurilor lor și tumultul popoarelor.

Tu l-ai acoperit cu adâncul precum [cu] o haină, apele au stat deasupra munților.

Întristările morții m-au încercuit și durerile iadului m-au prins, am găsit tulburare și întristare.

De ce, atunci când am venit, [nu era ]nimeni? Când am chemat, [nu era ]nimeni să răspundă? Este mâna mea scurtată de tot, încât să nu poată răscumpăra, sau nu am putere să eliberez? Iată, la mustrarea mea usuc marea, fac râurile un pustiu, peştii lor put, deoarece [nu este ]apă şi mor de sete.

Apele au curs peste capul meu; [atunci] am spus: Sunt stârpit.

Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.

Și Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit și nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.

Dar aveam sentința morții în noi înșine, ca să nu ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu care învie morții;