TSK · Iov 19:10

Într'o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut,

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi;