Rugăciunea de dimineață – Ceasul întâi (Prima)

Introducerea fiecărui ceas

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh

Unul Dumnezeu. Amin.

Doamne, miluiește. Doamne, miluiește. Doamne, binecuvintează. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

TATĂL NOSTRU

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.

Pînea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mîne.) dă-ne -o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.);

şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Rugăciunea de mulțumire

Să mulțumim Făcătorului de bine, milostivului Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru și Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că ne-a acoperit și ne-a ajutat, ne-a păzit, ne-a primit la Sine și a avut milă de noi și ne-a sprijinit și ne-a adus la acest ceas. Pe El Îl rugăm, de asemenea, să ne păzească în ziua aceasta sfântă și în toate zilele vieții noastre întru pace deplină. Domnul, Dumnezeul nostru, Atotțiitorul.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, Tatăl Domnului nostru și Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Îți mulțumim pentru toate, în toate și pentru toate, căci Tu ne-ai acoperit, ne-ai ajutat, ne-ai păzit, ne-ai primit la Tine, ai avut milă de noi, ne-ai sprijinit și ne-ai adus la acest ceas.

Pentru aceasta Te rugăm și cerem din bunătatea Ta, Iubitorule de oameni, dăruiește-ne să săvârșim această zi sfântă și toate zilele vieții noastre întru pace, cu frica Ta. Toată pizma, toată ispita și tot lucrul diavolului și uneltirea oamenilor răi, și ridicarea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, îndepărtează-le de la noi și de la tot poporul Tău și de la acest loc sfânt al Tău. Iar cele bune și de folos dăruiește-ni-le. Căci Tu ești Cel ce ne-ai dat putere să călcăm peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Prin harul și îndurările și iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, Domnului nostru și Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prin Care Ție Ți se cuvine slava, cinstea, puterea și închinăciunea, împreună cu El și cu Duhul Tău cel Sfânt, de viață Făcătorul, Cel de o ființă cu Tine, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 50

(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.

Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.

El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:

,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -

Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -

Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.

Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.

Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?

Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.

Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,

cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.

Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!

Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.

Începutul rugăciunii (Veniți să ne închinăm – Apostol – Din credința Bisericii):-

Veniți să ne închinăm: veniți să ne închinăm, veniți să-L rugăm pe Hristos, Dumnezeul nostru. Veniți să ne închinăm, veniți să cerem de la Hristos, Împăratul nostru. Veniți să ne închinăm, veniți să ne rugăm lui Hristos, Mântuitorul nostru. Doamne Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeul nostru, prin mijlocirea sfintei Maria și a tuturor sfinților Tăi, păzește-ne și fă-ne să începem un început bun. Miluiește-ne după voia Ta în veci. Noaptea a trecut; Îți mulțumim, Doamne, și Te rugăm să ne păzești în ziua aceasta fără de păcat și izbăvește-ne.

Apostolul din Epistola către Efeseni (4: 1-5) Vă îndemn, eu, cel întemnițat în Domnul, să umblați vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea și îndelunga-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, sârguiți-vă să păziți unitatea Duhului în legătura păcii: un trup și un Duh, după cum ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Un Domn, o credință, un botez.

Din credința Bisericii Unul este Dumnezeu, Tatăl tuturor. Unul este, de asemenea, Fiul Său, Iisus Hristos, Cuvântul, Care S-a întrupat și a murit și a înviat din morți a treia zi și ne-a ridicat împreună cu El. Unul este Duhul Sfânt, Mângâietorul, unul în Ipostasul Său, purcede de la Tatăl, curățește toată făptura. Ne învață să ne închinăm Sfintei Treimi cu o singură Dumnezeire și o singură fire; pe Dânsul Îl lăudăm și-L binecuvântăm în veci. Amin.

CITIRE DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL (4,1-5)

Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într'un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o,

cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,

şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.

Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

Rugăciunea Ceasului întâi din ziua binecuvântată, o aduc lui Hristos, Împăratul și Dumnezeul meu, și-L rog să-mi ierte păcatele.

Din Psalmi ai părintelui nostru David, prorocul, ale cărui binecuvântări să fie peste noi. Amin.

Rugăciunea de dimineață a zilei binecuvântate,

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Din psalmii părintelui nostru David, prorocul și împăratul,

Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:

,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -

Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.``

,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,`` -zice Unsul-,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

PSALMUL 1

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

PSALMUL 2

Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:

,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -

Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.``

,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,`` -zice Unsul-,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

PSALMUL 3

(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.) Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!

Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!`` -

Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!

Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt.

Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.

Nu mă tem de zecile de mii de popoare, cari mă împresoară de toate părţile.

Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.

La Domnul este scăparea: binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău.

PSALMUL 4

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea? Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire.)

Să ştiţi că Domnul Şi -a ales un om pe care -l iubeşte: Domnul aude cînd strig către El.

Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi.

Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.

Mulţi zic: ,,Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!``

Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

PSALMUL 5

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele!

Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să -I placă răul; cel rău nu poate locui lîngă Tine.

Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,

şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.

Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.

Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta supt paşii mei.

Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

Loveşte -i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte -i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.

Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău.

Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi -l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

PSALMUL 6

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.

Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

Sufletul mi -i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?

Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!

Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?

Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi.

Mi s'a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!

Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă; într'o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.

PSALMUL 8

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui David.) Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul! Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri.

Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţîţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva protivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.

Cînd privesc cerurile-lucrarea mînilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut,

îmi zic: ,,Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să -l bagi în seamă?

L-ai făcut cu puţin mai pe jos decît Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

I-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui:

oile şi boii laolaltă, fiarele cîmpului,

păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!

PSALMUL 11

La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: ,,Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?``

Căci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.

Şi cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.

PSALMUL 12

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,

pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``

,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``

Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -

Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

PSALMUL 14

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele.

Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.

Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?

Ei vor tremura de spaimă, cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.

O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...

PSALMUL 15

(Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt?

-Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă.

Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.

El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe ceice se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurămînt în paguba lui.

El nu-şi dă banii cu dobîndă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată.

PSALMUL 18

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

PSALMUL 24

(Un psalm al lui David.) Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Căci El l -a întemeiat pe mări, şi l -a întărit pe rîuri.

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt? -

Cel ce are mînile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele.

Acela va căpăta binecuvîntarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mîntuirii lui.

Iată partea de moştenire a celor ce -L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. -

Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! -

,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.

Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! -

,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! -(Oprire).

PSALMUL 26

(Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire.

Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!

Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău.

Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi, şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.

Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi.

Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,

ca să izbucnesc în mulţămiri, şi să istorisesc toate minunile Tale.

Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale, şi locul în care locuieşte slava Ta.

Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii cari varsă sînge,

ale căror mîni sînt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită!

Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!

Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvînta pe Domnul în adunări.

PSALMUL 62

(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.

Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.

Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare

Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``

A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

PSALMUL 66

(Către mai marele cîntăreţior. O cîntare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.

Cîntaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

Ziceţi lui Dumnezeu: ,,Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

Tot pămîntul se închină înaintea Ta, şi cîntă în cinstea Ta, cîntă Numele Tău. -

Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!

El a prefăcut marea în pămînt uscat, şi rîul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.

El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! -

Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

El ne -a păstrat sufletul cu viaţă, şi n'a îngăduit să ni se clatine piciorul.

Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.

Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,

juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le -a rostit gura cînd eram la strîmtoare.

Îţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. -(Oprire).

Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.

Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.

Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m'ar fi ascultat Domnul.

Dar Dumnezeu m'a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

Binecuvîntat să fie Dumnezeu, care nu mi -a lepădat rugăciunea, şi nu mi -a îndepărtat bunătatea Lui!

PSALMUL 69

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.

Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.

Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!

Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.

Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.

Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!

Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!

Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.

Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.

Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.

Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!

Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!

Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!

Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.

Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!

Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!

Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;

sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

PSALMUL 112

Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat.

El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.

Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept.

Ce bine -i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!

Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.

El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.

Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui.

El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.

Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite.

PSALMUL 142

(O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.

Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.

Doamne, către Tine strig, şi zic: ,,Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``

Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.

Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.

CITIRE DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ SFÂNTUL IOAN (1,1-17)

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El.

În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n'a biruit -o.

A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toţi să creadă prin el.

Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L -a cunoscut.

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Şi Cuvîntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. -

Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: ,,El este Acela despre care ziceam eu: ,Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine`. -

Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;

căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

Pace ție

Pace ție. Te rugăm, sfântă cea plină de slavă, Fecioară pururea, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos, înalță rugăciunile noastre către Fiul tău cel iubit, ca să ne ierte păcatele.

Pace celei ce ne-a născut nouă pe Lumina cea adevărată, pe Hristos, Dumnezeul nostru; Fecioara sfântă, roagă pe Domnul pentru noi, ca să lucreze milă cu sufletele noastre și să ne ierte păcatele.

Fecioară Marie, Născătoare de Dumnezeu, sfântă mijlocitoare credincioasă pentru neamul omenesc, mijlocește pentru noi înaintea lui Hristos, pe Care L-ai născut, ca să ne dăruiască iertarea păcatelor noastre.

Pace ție, Fecioară, adevărată Împărăteasă; pace ție, mărirea neamului nostru; ne-ai născut pe Emanuel. Te rugăm: adu-ți aminte de noi, mijlocitoare credincioasă, înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, ca să ne ierte păcatele.

Începutul Crezului

Te mărim pe tine, Maica Luminii celei adevărate, și te preamărim pe tine, sfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, fiindcă ne-ai născut nouă pe Mântuitorul lumii; a venit și a mântuit sufletele noastre.

Slavă Ție, Stăpânul și Împăratul nostru Hristos, lauda apostolilor, cununa mucenicilor, veselia drepților, întărirea Bisericilor, iertarea păcatelor.

Vestind Sfânta Treime, o singură Dumnezeire, ne închinăm Ei și o preamărim. Doamne, miluiește. Doamne, miluiește. Doamne, binecuvintează. Amin.

Apoi cel ce se roagă zice:

Doamne, auzi-ne și miluiește-ne și ne iartă păcatele noastre. Amin.

(Doamne, miluiește) de 41 de ori

Κύριε ἐλέησον Kyrie eleison (Doamne, miluiește) de 41 de ori

Sfânt, Sfânt, Sfânt

Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot. Cerul și pământul sunt pline de slava și de cinstirea Ta. Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, Părinte Atotțiitorule. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, Dumnezeul puterilor, fii cu noi, căci nu avem alt ajutor în necazurile și strâmtorările noastre, fără numai pe Tine.

Dezleagă, iartă și treci cu vederea, Dumnezeule, fărădelegile noastre, cele făcute cu voia și cele făcute fără voia noastră, cele săvârșite cu știință și cele săvârșite fără știință, cele ascunse și cele arătate. Doamne, iartă-le pe toate pentru Numele Tău cel sfânt, care s-a chemat peste noi. După mila Ta, Doamne, iar nu după păcatele noastre.

Și fă-ne vrednici să zicem cu mulțumire: Tatăl nostru, Care ești în ceruri..

Dezlegarea

Doamne, Dumnezeul puterilor, Cel ce ești înainte de veci și rămâi în veci, Care ai făcut soarele spre stăpânirea zilei și noaptea odihnă pentru toți oamenii, Îți mulțumim, Împăratul veacurilor, că ne-ai trecut această noapte în pace și ne-ai adus la începutul zilei.

Pentru aceasta Te rugăm, Împăratul nostru, Împăratul veacurilor, să strălucească peste noi lumina feței Tale și să lumineze peste noi lumina cunoașterii Tale celei dumnezeiești. Și fă-ne, Stăpânul nostru, fii ai luminii și ai zilei, ca să trecem ziua aceasta întru dreptate, curăție și bună rânduială, și să plinim restul zilelor vieții noastre fără de poticnire. Prin harul și îndurarea și iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, și prin darul Sfântului Tău Duh, acum și pururea și în veci. Amin.

Altă dezlegare

Tu, Cel ce trimiți lumina și răsari, Care-Ți faci soarele să răsară peste cei drepți și peste cei răi, Cel ce ai făcut lumina care luminează lumea întreagă, luminează mințile, inimile și cugetele noastre, Stăpâne a toate. Dă-ne în ziua aceasta de acum să-Ți fim bineplăcuți. Și păzește-ne de tot lucrul rău și de tot păcatul și de toată puterea potrivnică, prin Hristos Iisus, Domnul nostru. Cu Care ești binecuvântat, împreună cu Sfântul Duh, de viață Făcătorul, Cel de o ființă cu Tine, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ectenie rostită la sfârșitul fiecărui ceas

Miluiește-ne, Dumnezeule, apoi miluiește-ne. Tu, Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în cer și pe pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase, Dumnezeul nostru cel bun, îndelung-răbdător, mult-milostiv și îndurat, Care iubești pe cei drepți și miluiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu; Care nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu; Care chemi pe toți la mântuire pentru făgăduința bunătăților ce vor să fie.

Doamne, primește în ceasul acesta și în tot ceasul cererile noastre; îndreptează viața noastră; îndrumă-ne să lucrăm poruncile Tale; sfințește sufletele noastre; curățește trupurile noastre; îndreaptă cugetele noastre; curățește gândurile noastre; tămăduiește bolile noastre și iartă păcatele noastre; și ne izbăvește de tot necazul rău și de durerea inimii. Înconjoară-ne cu sfinții Tăi îngeri, ca prin oștirea lor să fim păziți și povățuiți, pentru a ajunge la unitatea credinței și la cunoașterea slavei Tale celei neapropiate și necuprinse, că binecuvântat ești în veci. Amin.

Dumnezeule, fă-ne vrednici să zicem cu mulțumire: Tatăl nostru, Care ești în ceruri...