TSK · Iov 19:20

Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decît funinginea; aşa că nu mai sînt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.