Story
În această zi a adormit Sfântul Anba Pisoie, a cărui pomenire este cinstită, steaua pustiei. El s-a născut într-un sat numit Șanșa, în Egipt, și a avut șase frați. Mama lui a văzut un înger într-o vedenie, care îi zicea: „Așa zice Domnul: dă-Mi pe unul dintre copiii tăi, ca să-Mi slujească.” Ea a răspuns: „Doamne, ia pe cine voiești.” Atunci îngerul a luat de mână pe Anba Pisoie, care era slab și firav la trup.
Mama lui i-a zis îngerului: „Stăpâne, ia-l pe unul care este puternic, ca să slujească Domnului.” Iar îngerul i-a răspuns: „Acesta este cel pe care l-a ales Domnul.” Mai târziu, Sfântul Pisoie a mers în pustia Șiit și s-a făcut monah prin mâna lui Anba Pemva (Bamuia), care l-a făcut monah și pe [Sfântul Ioan (Iehnes) cel Scund](/ro/saint/st-john-the-short). Sfântul Pisoie s-a nevoit în multă asceză și în nenumărate închinări, care l-au făcut vrednic să-L vadă pe Domnul Hristos.
Împăratul Constantin i s-a arătat într-o vedenie, zicând: „Dacă aș fi știut cât de mare este cinstea monahilor, mi-aș fi lăsat împărăția și m-aș fi făcut monah.” Sfântul Pisoie i-a zis: „Tu ai surpat închinarea la idoli și ai înălțat creștinismul; oare nu ți-a dat Hristos nimic?” Împăratul Constantin i-a răspuns: „Domnul mi-a dat multe daruri, dar niciunul dintre ele nu se aseamănă cu cinstea monahilor.” În zilele lui s-a ivit în muntele Ansena un bătrân ascet, vestit pentru dreptatea lui, la care s-au adunat mulți oameni. Dar el s-a abătut de la dreapta credință, iar diavolul l-a rătăcit.
El învăța că nu există Duh Sfânt, și mulți au fost amăgiți de vorbele lui. Anba Pisoie a auzit despre el și a mers la el, având cu sine un coș împletit cu trei toarte. Când a venit la bătrân și la ucenicii lui, aceștia l-au întrebat de ce a făcut trei toarte la coș. El a răspuns: „Eu am o Treime, și tot ceea ce fac, fac după chipul Treimii.” Ei i-au zis: „Așadar, există un lucru numit Duhul Sfânt?” Atunci el a început să le tâlcuiască din Sfintele Scripturi, din Vechiul și din Noul Testament. Le-a arătat că Duhul Sfânt este Una dintre cele trei Persoane ale Treimii.
I-a încredințat, iar ei s-au întors la dreapta credință. Apoi s-a întors la mănăstirea sa din pustia Schitului (Șiit). Când barbarii au năvălit în pustie, el a părăsit-o și s-a sălășluit în muntele Ansena, unde a adormit. După ce s-a sfârșit vremea prigoanei, au adus trupul lui împreună cu trupul Sfântului Pavel din Tamuh la mănăstirea sa din pustia Șiit. Pentru rugăciunile lui, să fie cu noi. Amin.
2. Mucenicia Sfântului Piru și a Sfântului Atom. În această zi au fost mucenici și Sfântul Piru și Sfântul Atom. Acești doi sfinți s-au născut în cetatea „Sonbat”, din părinți creștini drepți, care iubeau faptele dreptății și milosteniile. Numele tatălui lor era Ioan, iar al mamei lor, Maria. Sfântul Piru era bălai, cu părul creț, înalt la statură, cu ochii albaștri. Sfântul Atom era înalt la statură, alb la chip, cu ochii negri și barba neagră.
Când Piru avea treizeci de ani, iar Atom douăzeci și șapte, mergeau cu statornicie la biserică în vremea Liturghiilor și nu încetau să dea milostenii și să găzduiască străini. Când s-a stârnit prigoana împotriva creștinilor, au luat câteva mărfuri și au mers în cetatea El-Farma, ca să facă negoț acolo. Au găsit trupul unui sfânt numit „Nua” la niște ostași. L-au cumpărat de la ei cu argint și au pus trupul într-un sicriu de marmură, în casa lor. Au atârnat înaintea lui o candelă, și din trup s-au arătat multe minuni. Cei doi sfinți au cugetat la deșertăciunea lumii și la bunătățile raiului.
Și-au împărțit banii săracilor, au mers la Alexandria și L-au mărturisit pe Hristos înaintea guvernatorului. El i-a chinuit, bătându-i și biciuindu-i, până ce sângele lor a curs pe pământ. I-a spânzurat și a aprins foc dedesubtul lor. Atunci a venit îngerul Domnului, i-a coborât și le-a vindecat rănile. Apoi guvernatorul i-a trimis la El-Farma. Când guvernatorul din El-Farma a văzut curajul lor și frumusețea înfățișării lor, le-a propus să se închine idolilor. Iar ei au refuzat, și el le-a smuls unghiile de la mâini și de la picioare. Apoi i-a pus pe drugi de fier și a aprins foc dedesubt.
În vremea aceasta a murit soția guvernatorului, iar el i-a rugat pe cei doi sfinți să-l ierte pentru ceea ce le făcuse. Ei s-au rugat lui Dumnezeu pentru ea, și Dumnezeu a înviat-o din morți. Guvernatorul și toți cei cu el au crezut. El i-a eliberat pe cei doi sfinți, iar ei s-au întors în cetatea lor, „Sonbat”. Au dat săracilor tot ce le mai rămăsese din bani. Au încredințat trupul Sfântului Nua unui om drept numit Sarabamon. L-au rugat să atârne pururi înaintea lui o candelă. Apoi au mers la guvernator și L-au mărturisit pe Hristos.
El a poruncit să fie bătuți și târâți prin cetate, până ce sângele lor a curs pe pământ. O femeie surdă și mută a luat puțin din sângele acela și și-a uns urechile și limba cu el. Îndată s-a vindecat. L-a slăvit pe Domnul Hristos și L-a mărturisit. Guvernatorul a poruncit ca toți să fie decapitați. Toți au primit cununa muceniciei. Dreptul Sarabamon și câțiva oameni din Sonbat erau de față. Au luat trupurile celor doi sfinți, le-au înfășurat în giulgiu și le-au dus în cetatea lor. Le-a fost zidită o biserică, unde au fost puse trupurile lor și trupul Sfântului Nua.
S-a spus că trupurile lor se află acum în biserica Sfintei Varvara din Cairo Vechi. Pentru rugăciunile lor, să fie cu noi. Amin.
3. Mucenicia Sfântului Balana, preotul. În această zi a fost mucenic și Sfântul Balana, preotul. El era din cetatea Bara, din eparhia Saha. Când a auzit de prigoana credincioșilor și de uciderea sfinților, a împărțit toți banii săi săracilor și nevoiașilor. Apoi a mers la „Antinoe” (Ansena) și L-a mărturisit pe Domnul Hristos înaintea guvernatorului. Acesta l-a chinuit mult pe Sfântul Balana cu felurite chinuri, până ce și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Pentru rugăciunile lui, să fie cu noi. Amin.
4. Mucenicia Sfântului Epime (Pimanon). În această zi este și mucenicia Sfântului Epime (Pimanon) (Bima). El era mai-marele satului „Panokleus”, din ținutul El-Bahnasa. Era bogat și milostiv față de săraci. Domnul Hristos i s-a arătat într-o vedenie și i-a zis: „Scoală-te, mergi la guvernator și mărturisește Numele Meu, căci acolo îți este pregătită o cunună.” Când s-a trezit din somn, a împărțit toți banii săi săracilor și nevoiașilor. Apoi s-a rugat și a mers la El-Bahnasa și L-a mărturisit pe Domnul Hristos.
Când a mărturisit că era mai-marele satului, guvernatorul l-a întrebat despre vasele bisericii din cetatea lui și i-a propus să se închine idolilor. Sfântul Bima i-a răspuns, zicând: „Nu-ți voi da vasele, iar cât despre închinarea la idoli, eu mă închin numai Domnului meu Iisus Hristos.” Guvernatorul a poruncit să i se taie limba și să fie chinuit cu teascul și cu focul. Dar Domnul l-a izbăvit și l-a vindecat. Atunci guvernatorul l-a trimis la Alexandria, unde a fost întemnițat. Iulius El-Akfahsi (scriitorul vieților sfinților) avea o soră stăpânită de un duh rău.
Acest sfânt s-a rugat pentru ea, și ea s-a vindecat. Vestea acestei minuni s-a răspândit și mulți au crezut. Guvernatorul s-a mâniat și l-a chinuit pe sfânt cu teascul și smulgându-i unghiile. Domnul l-a întărit și l-a vindecat. Când guvernatorul s-a istovit chinuindu-l, l-a trimis în Egiptul de Sus. Acolo a fost decapitat și a primit cununa muceniciei. Slujitorii lui Iulius El-Akfahsi i-au dus trupul în cetatea lui. Pentru rugăciunile lui, să fie cu noi. Amin.
5. Adormirea lui Chir (Karas), fratele împăratului Teodosie. Astăzi a adormit și [Sfântul Chir (Karas)](/ro/saint/st-karas-the-anchorite). El era fratele împăratului Teodosie cel Mare. Acest sfânt a cunoscut bine deșertăciunea lumii și firea ei trecătoare. A lăsat toate avuțiile sale și a plecat rătăcind fără țintă. Dumnezeu l-a călăuzit spre pustia lăuntrică de la Apus, unde a viețuit mulți ani singur, fără să vadă om sau dobitoc. În pustia Șiit (Schitul) era un preot sfânt numit Bamva (Pimva), care înfășurase în giulgiu trupul Sfintei Ilaria.
Acest părinte a dorit să vadă pe unul dintre slujitorii lui Hristos, pe sihaștri. Domnul l-a ajutat până ce a ajuns în pustia lăuntrică și a văzut mulți dintre sfinți. Fiecare dintre ei îi spunea numele său și pricina pentru care venise în pustie. Dar Sfântul Pimva îl întreba pe fiecare: „Mai este cineva care viețuiește și mai adânc în pustia lăuntrică?” Ei îi răspundeau: „Da.” El a mers mai departe până ce, în cele din urmă, a ajuns la Sfântul Karas, cel din urmă dintre ei.
Sfântul Karas l-a strigat din chilia sa: „Bine ai venit, Anba Pimva, preotul Șiitului.” Anba Pimva a intrat în chilia lui, iar după salutări, Sfântul Karas l-a întrebat despre veștile lumii, despre guvernatori și despre credincioși. Noaptea, Sfântul Karas s-a rugat îndelung, apoi s-a plecat la pământ și și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Anba Pimva l-a îngropat în mantia lui, apoi s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu, povestind tuturor despre sfânt și despre nevoința lui. Pentru rugăciunile lui, să fie cu noi, și slavă lui Dumnezeu în veci. Amin.